Fructele sunt excelente pentru sănătatea dumneavoastră, dar cu o singură condiţie: să nu fie amestecate cu nimic altceva.
V-am explicat deja că, dacă fructul – în general acid – este amestecat cu carne, provoacă serioase tulburări digestive.
Dar a fi suferind de tulburări digestive nu înseamnă să fii şi conştient de acest lucru. Unele persoane au o foarte mare sensibilitate şi reuşesc să determine rapid ceea ce le este contraindicat, deoarece au manifestări exterioare violente (colite, crize de ficat, diaree).
La majoritatea indivizilor însă, aceste afecţiuni nu sunt puse imediat în evidenţă de eventuale simptome alarmante, fiindcă organismul lor, având o mare rezistenţă, acţionează prin măsuri de compensaţie.
Ceea ce nu înseamnă că nu sunt şi efecte negative pe undeva. Răul se petrece în profunzime şi, într-o zi, va ieşi la suprafaţă sub forma unui simptom deosebit. .
Anumite persoane au o senzaţie insuportabilă de balonare, atunci când mănâncă fructe după masă. Bineînţeles că, datorită, manifestărilor evidente, ele vor suprima de la sine practica respectivă.
Dacă nu vă număraţi printre aceste persoane, nu aţi avut nici un motiv ca să renunţaţi la un obicei alimentar pe care îl consideraţi întemeiat.
Însă dacă astăzi aveţi burtă, aflaţi că unul dintre motivele probabile ale acestei balonări anormale este, totuşi, faptul că mâncaţi fructele după masă.
După cum v-am explicat în capitolul consacrat digestiei, metabolizarea fructului este foarte rapidă, ceea ce înseamnă că este digerat în circa douăzeci de minute.
Prin urmare, după ce a fost ingerat, fructul trebuie să se afle –într-un interval de timp foarte scurt – în intestinul subţire, unde este asimilat. Vitaminele pe care le conţine sunt transmise organismului exact în acest moment.
Înţelegeţi, acum, de ce – dacă aţi mâncat fructul la sfârşitul mesei – metabolizarea lui va fi oprită: pentru că el va fi obligat –întrucâtva, să stea la coadă ca să ajungă, în etapa finală, la nivelul intestinului subţire.
Problema este că fructul, prin natura lui, e nerăbdător şi nu poate accepta liniştit să fie blocat într-un ambuteiaj digestiv. Şi, în loc să-şi aştepte frumos rândul, se va transforma într-un ţâfnos care va provoca o mare zăpăceală.
Mai întâi, va începe prin a afecta şi chiar a distruge mediul enzimatic necesar şi deseori indispensabil unei bune digestii – deci unei bune progresii în circuitul digestiv – a alimentelor care se găsesc într-o staţionare provizorie în stomac. Astfel, va împiedica producerea pepsinei, enzimă esenţială pentru metabolizarea cărnii.
Întregul conţinut al stomacului va fi, dintr-o dată, complet perturbat de sosirea intempestivă a fructului. Iar această perturbare se va traduce printr-o încetinire generală a procesului de digestie ale cărei efecte vor fi următoarele:
– amidonul şi carnea vor fi insuficient digerate în stomac. Transformarea lor chimică va fi deci imperfectă, în acest stadiu, şi va contribui la perturbarea, în continuare, a procesului digestiv;
– fructul care, în mod natural, trebuie să traverseze foarte rapid stomacul, va fi prizonierul acestuia, datorită prezenţei celorlalte alimente cu progresie digestivă lentă.
Şi, în această ambianţă umedă şi caldă, fructul se va metamorfoza. Va începe, mai ales, să fermenteze, deoarece conţine glucide care se transformă rapid în alcool.
Este citat cazul marilor mâncători de fructe, care au fost victimele cirozei, deşi toată viaţa lor nu puseseră în gură o picătură de alcool. Acum înţelegeţi de ce!
Dar cel mai mare necaz se va produce, de fapt, la nivelul intestinului subţire, deoarece “marfa” livrată de stomac nu va fi conformă “caietului de sarcini”. Iar motivul este acesta: carnea a fost digerată insuficient în stomac, iar fructul – care este complet metamorfozat prin fermentaţie – şi-a pierdut toate vitaminele.
Primind aceste “mărfuri” neconforme, intestinul subţire va fi cam dezorientat.
Mai întâi va încerca să repare cât poate el de bine pagubele. Pentru asta, va fi tentat să pună în aplicare proceduri de excepţie –în ceea ce priveşte metabolismul – care vor avea inconvenientul de a încetini, încă o dată, procesul digestiv.
Astfel perturbat, intestinul se irită şi se umflă.
Şi tocmai repetarea prea frecventă a acestor anomalii face ca un abdomen de femeie, având în vedere sensibilitatea lui, să-şi manifeste progresiv proeminenţa.
După cum aţi văzut în capitolul consacrat digestiei, perturbările procesului digestiv duc la o activitate anormala a intestinului gros, deoarece deşeurile care ajung m el sunt incomplet digerate. Intestinul gros va trebui, şi el, să folosească proceduri de excepţie, al căror principal obiectiv va fi distrugerea deşeurilor alimentare prin fermentaţie şi putrefacţie, în funcţie de natura acestora.
Aceste proceduri digestive de excepţie, folosite prea frecvent sau în permanenţă, vor genera o continuă perturbare a intestinului gros, a cărui funcţie va fi constant destabilizată, în raport cu activitatea normală.
Nu trebuie să căutăm mai departe cauza tulburărilor funcţionale ale colonului. Unele dintre manifestările evidente ale acestora sunt, în orice caz, mărirea în volum a abdomenului şi balonările permanente.
Pentru că fructele nu se pot combina cu nici un alt aliment, fără a perturba întregul proces digestiv, trebuie să fie mâncate – după cum am menţionat – singure, şi mai ales, pe stomacul gol.
În loc să mâncaţi fructele după masă, ar trebui să le mâncaţi înainte. Ideal ar fi s-o faceţi cu cel puţin o oră înainte de aceasta. Dar ar trebui să procedaţi în aşa fel, încât ultima masă fie complet digerată, adică să mâncaţi fructul la circa trei ore după prânz sau cină.
Prin urmare, exista trei momente ale zilei, când puteţi mânca fructe:
– dimineaţa, la sculare, cu cel puţin o jumătate de oră înainte de micul dejun;
– la mijlocul după-amiezii (ora 17,30), adică la cel puţin patru ore după ce aţi terminat prânzul;
– seara, înainte de culcare, cu condiţia ca intervalul de patru ore de după cină să fie aproximativ respectat.
Vă reamintesc că este mai bine să evitaţi citricele (portocale, grapefruit, mandarine) înainte de culcare, căci vitamina C pe care o conţin riscă să vă tulbure somnul. Deci sunt absolut indicate dimineaţa, la sculare, sau la mijlocul după-amiezii, pentru a vă biciui puţin moleşeala.
Adevăraţii specialişti în nutriţie se strâmbă întotdeauna când aud de sucul de fructe. Deoarece ei cred, în mod paradoxal, că sucul de fructe 'nu este o băutură naturală.
Mâncăm fructe pentru că suntem încredinţaţi că acestea conţin excelente substanţe nutritive, indispensabile sănătăţii noastre. Şi sunt citate, în general, vitaminele şi sărurile minerale.
Bând un “concentrat de fructe”, sub forma unui suc, unii au convingerea că absorb o cantitate mai mare de vitamine.
Din nefericire, nu este cu totul adevărat, căci majoritatea vitaminelor care fac parte integrantă din fruct sunt distruse la nivelul sucului de fructe. Păstrarea vitaminelor, în afara mediului lor natural, care e fructul, este extrem de efemeră.
Pe de altă parte, cea mai mare parte a substanţei vitale din fruct rămâne în pulpa care este aruncată după ce sucul a fost extras.
În sfârşit, când este separat de pulpă, sucului îi creşte foarte mult şi rapid aciditatea, astfel încât suntem obligaţi să-l îndulcim adăugându-i zahăr.
Cu riscul de a vă surprinde, nu v-aş recomanda să beţi sucuri de fructe, chiar dacă le faceţi dumneavoastră.
Pentru că, în afară de acţiunea lor asupra celorlalte alimente şi întocmai ca fructul întreg, ingerat în cursul unei mese, sucurile de fructe irită căile digestive prin marea lui aciditate (aciditatea care va distruge alte vitamine, aşa cum ar face-o oţetul). Evitaţi, în orice caz, să beţi mai mult suc de fructe decât aţi face-o mâncând fructele din care este extras; adăugaţi-i puţină apă şi un edulcorant de sinteză, dacă vreţi să fie mai dulce.
(Michel Montignac - Mananc, deci slabesc!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu